M-a intrebat daca Sasha e foarte diferit de Bogdan, daca sotul se ocupa de copii, daca vine acasa devreme. I-am raspuns ca DA. M-a pus sa-l descriu doar in 2-3 cuvinte pe sot si apoi pe Bogdan. Cristi: sociabil, incapatanat,am mai zis ceva dar nu mai stiu ce :( si aerian (nu m-a intrebat ce vreau sa zic cu asta). Bogdan: cuminte, incapatanta, destept.
Mi-a zis apoi sa-i formulez cat mai clar asteptarile mele de la ea. Adica ce vreau sa-mi spuna.
1. Cum sa ma comport cand face pipi, sa-l cert, sa-l pedepsesc, sa-l rasplatesc daca nu face sau cum exact.
2. cum sa ma comport vis-a-vis de crizele lui de plans/incapatanare.
In fine, totul s-a desfasurat pe parcursul unei ore intregi, eu am facut un rezumat...Si mi-a spus cam asa: ca motivele pt care face pipi sunt cam astea....
1. e o problema de adaptare. Asta in varful piramidei. O problema e daca nu se adapteaza in 2-3 luni. Deci mai e timp.
2. Sasha= Impartirea a tot ceea ce-i era mai drag pe lume, adica eu. Si faptul ca Sasha a aparut la o varsta cand el isi cauta independenta si cand invata sa-si controleze sfincterele
3. Chiar daca mama (adica eu) i-a acordat in continuare atentie(eu nu am pomenit nimic de lucrul asta), prezenta lui Sasha nu o mai lasa sa fie ca inainte, trebuia alaptat, un bebelus are nevoi speciale. Tatal trebuia sa-l ia de partea lui, sa-i arate ca sunt in aceeasi echipa, ca fac lucruri impreuna, subliniindu-i mereu ca fac lucrurile astea pentru ca el e fratele mai mare. ex: hai sa mergem sa cumparam x, amandoi, pentru ca Sasha e mic, nu e in stare, tu poti sa ma ajuti.
So, ultimele dati cand Bogdan a facut pipi pe el in timpul zilei au fost cand il certa Baiat. Daca il certam eu nu era nici o problema. Si Baiat l-a certat de multe ori gratuit. Din totdeauna. De exemplu azi l-a certat ca s-a impiedicat pe scari. Ieri l-a certat fiindca a varsat ceai in timp ce admira cana din care bea (nu o mai vazuse de mult si era cu Thomas). Eu il atentionasem de cateva ori inainte sa nu se mai uite la cana ca o varsa, l-am certat cand a varsat dar lui Baiat nu i s-a parut suficient si l-a certat si el. Asta nu-i problema dar a incheiat cu "gata, de maine nu mai bei lapte din biberon!" Da! e o pedeapsa in concordanta cu ce s-a intamplat, n-am ce zice! Din pacate Baiat trebuie mereu sa atraga atentia asupra lucrurilor negative. Nu se poate abtine.
Si totusi, dr a spus neaparat sa faca lucrul asta, sa-l ia pe Bogdan de partea lui, sa stie ca se poate baza pe el si pe dragostea lui. Adica mult mai mult decat ce a facut pana cum.
In legatura cu atitudinea pe care trebuie sa o avem fata de enurezisul lui: sa nu il certam. Sub nici o forma. Si sa nu-i spunem ca e ceva urat, rusinos, etc. Sa nu-i spunem ca ne suparam pe el. Sa-l asiguram ca-l iubim si eventual sa-l recompensam in zilele in care nu face. Sa nu ne plangem ca trebuie sa spalam hainutele etc I-am povestit si de educatoare, ca spun in gura mare si mi-a zis sa le spun ca am vb cu un specialist si ca le rog sa fie mai discrete. Hm! Din pacate am vb cu dna V dar rezultatul din acest punct de vedere e dezastruos. Parca mai rau ii atrage atentia, desi am vorbit frumos cu ea si nu am insinuat nimic.Adica i-am zis ca mie mi-a zis psihologul sa fac asta, sa nu-l cert nu le-am bagat si pe ele.
Mi-a zis ca pentru el asta e o carja emotionala si daca noi il certam are problema in plus, e si mai stresat ca iar o sa ne dezamageasca, iar nu o sa-l mai iubim. Ca in principiu copii vor sa ne faca fericiti si ca sufera enorm cand noi suferim, fie din cauza lor, fie din alta cauza. (Cu Bogdan sigur se intampla asta, am testat-o de mai multe ori. O data fara sa vreau, a refuzat mancarea si i-am zis frumos sa se duca sa se joace si sa-mi spuna cand ii e foame. "Da mami. Dar nu esti suparata?")
Despre crizele de incapatanare, din pacate nu am apucat sa vorbim prea mult. I-am spus la inceput(cand m-a intrebat daca s-a nascut la termen, sanatos si daca acum e ok dezvoltat) si despre mancare, ca e foarte selectiv si cand a venit vorba de incapatanare mi-a facut o analogie intre mancare si dragoste pe care din pacate nu stiu sa o povestesc, e clar ca si asteptarile lui privind atentia si dragostea sunt foarte selective, adica vrea sa i se acorde atentie exact de la pesoana cutare, in proportia cutare si in momentul cutare.
M-a pus sa-i dau exemplu de momente de incapatanare sa-i povestesc exact o situatie, mi-a venit prima in minte cand veneam de la locul de joaca inspre casa, am vrut sa ne intoarcem sa mergem la Carrefour si a onceput sa planga si sa se opuna, desi noi ii spuneam ca am gresit drumul, ca nu in colo e casa noastra si de aia ne intoarcem. A trebuit sa-l luam cu forta, nu ne-am mai dus la Carefour dar tot drumul zicea ca nu ala e drumul spre casa (desi era, pt ca traversasem si o luasem pe drumul bun) si nici aia nu e casa noastra iar bunica nu e bunica noastra. Din pacate nu a detaliat f tare dar mi-a zis ca daca plange sa-l las sa planga, sa nu-i spun ca e rusine/ca-i baiat mare etc, pt ca prin plans se elibereaza o toxina care altfel nu se elibereaza. I-am zis ca daca vad ca e cazul il iau in brate si se linisteste, fara sa-i fac pe plac. A zis ca e ok, pot sa-l iau in brate daca se linisteste, nu-i nici o problema.
I-am povestit la inceput ca am incercat dintotdeauna sa il feresc sa planga daca puteam si ca nu stiu daca am facut rau sau bine. mi-a zis ca nu e nici rau nici bine, ca l-am ferit de niste situatii pe care oricum le-a intalnit dupa aia si ca nu prea conteaza ca am amanat asta.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu