În lumea lui Bogdan a intervenit Sasha

În lumea lui Bogdan a intervenit Sasha. Și după aceea și niște perfuzii. Fără legătură una cu alta...
Pe Sasha l-a vazut prima dată pe 17 august. Atunci s-a născut Sasha,iar Bogdan, împreună cu tati și Mariana l-au vizitat la Euromaterna.

Apoi, pe 20 august, l-am luat acasă.

Și de atunci, Bogdan încearcă să se obișnuiască cu noul venit...sperăm că nu vor fi incidente majore.
Acum să povestim despre perfuzii. Vineri și sâmbătă, a făcut kk moale, dar nu îngrijorător. Sâmbătă noaptea a vomitat de 3 ori intr-o oră. Am sunat la medicover și mi-a zis, daca mai vomita sa-i dau metoclorpramid 7-8 pic și daca vomită într-o jumatate de oră de la administrare să-i mai dau 3-4 pic (supradozajul are niște efecte destul de rele). Și debridad dacă-l doare burta. Și mâncare de regim...
Duminică după amiza a mai vomitat de 2 ori la rând. Am sunat la medicover și mi-a zis pe lângă ercefuryl(pe care il dadusem eu) să-i dau hidrasec. Bogdan vomitase acum de fapt ercefurilul...
Luni dimineața am trimis-o pe mama la Medicover cu probe de kk, și i-am zis să ia și copilul cu ea.Andrei insista să mearga la spital, până la urmă i-a pus perfuzie la Medicover. Și așa 3 zileȘ dimineața perfuzie la Medicover, seara venea un asistent și-i făcea perfuzia acasa. A fost f cuminte, stătea liniștit și nu a plâns deloc, nici când i-a pus branula, nici cand i-a scos-o. Dna dr i-a dat un creion cu un cap de fetiță, asistenta l-a învățat o poezie(cu șoricelul burtos), iar copii care plângeau erau aduși la el, să-l vadă ce cuminte stă. Ca la circ...
De miercuri nu a mai făcut kk moale și miercuri seara nu i-a mai făcut perfuzie, i-a facut injecția direct în branulă. De azi dimineață i-a ampicilina pe gură...Cam asta a fost...Urât...

Cum ne petrecem timpul pe canicula

Bogdan are inca o pasiune arzatoare pt apa. Cand iese afara, aproape 80% din timp se balaceste in apa.
Umple galetuse/stropitori/sticlute/forme/dopuri cu apa de la canal si le varsa in gradina sau isi uda floarea care crede el ca este ca floarea muzicala a lui Pocoyo... Tot astepta ca dupa ce o uda sa cante. Acum i-a mancat-o Igor :)


Daca nu uda florile, face baloane de sapun. De cele mai multe ori varsa spuma in primele 5 minute, dupa care cere alta.

Si cand se indura cineva sa-i umple piscina, se balaceste in ea.

Cand avem chef, mancam mure multe, multe:

Sau râdem tare-tare:


La plaja merge destul de rar, pentru ca e insuportabil de cald...Din pacate...

Bogdan are acum 95 de cm :)

Nu intelegeam de ce ii sunt scurte tricourile cumparate pentru vara asta. L-am masurat si are 95 cm. Din pacate nu mai stiu sigur cat avea ultima data... Oricum nu depasise 90 de cm...eu asa imi aduc aminte. Si asta se intampla acum vreo luna.

Cand scapam de pampersi?

De cateva saptamani (3-4) ne-am aprovizionat cu o groaza de chilotei si am incercat sa-l lasam fara pampersi in timpul zilei (exceptie cand plecam afara mai mult decat pana la piata). La somn(si la pranz si noaptea i-am pus mereu). Are zile intregi cand nu face decat la olita, si altele cand e teroare...I-am luat 3 perechi de "training pants"(Chilotei speciali pentru etapa de trecere de la pampers la chilotei), macar sa nu mai fie accidentele asa de grave. Ii testam incepand de sambata. Nu stiu daca am curaj sa-i scot pampersii la somn...

Buba mami, foarea cade

Deja nu ne mai speriem de roşu în gât, de muci, tuse şi dintr-astea. Febra peste 39 ne sensibilizează doar puţin. Dar un ghiveci de ~8kg căzut pe degetul mare de la picior parca mi-a dat fiori. Fiori mi-a dat mie. Durere, unghie vânătă şi plâns sfâşâietor, lui Bogdan.
Ieri ne-am jucat de dimineaţă cu mingea gonflabilă, el o dădea peste uscătorul de rufe iar eu i-o luam dintre flori. Am plecat un pic de langă el şi dintr-o dată am auzit ureltul. Nu ştiu ce s-a întâmplat, dacă s-a suit pe ghiveci sau l-a tras, cert e ca i-a aterizat pe deget.
Acum merge in calcâi, foarte amuzant...Trebuie sa ajungem si la doctor, dar nu ştiu cand. Totuşi, nu pare a fi degetul rupt. Nu s-a umflat, doar s-a înroşit. Sper să nu-i cadă unghia...

Mesi mami!

Sunt cele mai frumoase cuvinte pe care le-am auzit vreodata!
In traducere "mersi mami".
Nu am auzit nici macar un singur "r" din gura lui Bogdan pana acum. In unele cuvinte accentueaza cumva ca e r, desi nu-l spune, nu prea stiu cum sa explic. In altele, pur si simplu il sare. Oricum ar fi, eu m-am topit dimineata dupa ce i-am dat dopul de la sticla de spuma si el mi-a zis suav "mesi mami!" Ce nu face baiatul meu pt fuma (=spuma).

Ce mai facem noi?
Pe langa intocmit bagaje de spital, necesarul pt Sasha si alte mici detalii, sunt in cautare de cea mai buna masinarie ever pt facut baloane. Asta inseamna: sa nu curga lichidul din ea, sa faca baloane multe, cu putin efort si sa nu se strice dupa cateva utilizari. Cer prea mult? Se pare ca da, tinand cont ca avem deja 5 gadgeturi care nu indeplinesc concomitent aceste conditii. Si trebuie sa mai caut formula castigatoare pt solutia de facut baloane. Cam asta.

Bogdan e la plaja cu tati si Marie. Ieri au fost si dimineata si dupa amiaza si a stat in apa pana s-a invinetit, desi, evident, la inceput nu vroia sa intre deloc. Dupa aia, a vazut o fetita si s-a dus dupa ea :) E primul weekend dupa ce am venit din Bulgaria cand e vremea ok de plaja. Halal vara.

Igor a crescut si Bogdan il ia mult mai greu in brate. Pe langa asta, a inceput sa-l clantane. Cand nu mai poate sa se apere, il dojeneste "Igor, nu! Igor, Nu!" S-a cam schimbat situatia intr-o saptamana, cat am fost la Bucuresti. Pana sa plecam, doar Bogdan il chinuia pe Igor, acum se chinuie parte in parte.

La Bucuresti, ne-am intalnit de cateva ori cu Mica si o data cu Andrei si Ana. Andrei este un baietel care acum are 4 ani jumatate. Prima oara cand l-am vazut, eram insarcinata cu Bogdan, mai aveam 2-3 saptamani si nasteam si mi-am dorit f tare ca Bogdan sa semene cu el. Si culmea, a semanat, cel putin pana acum. Cuminte si frumos :) (si modestia unde-i?? :).
Nu prea s-a lasat Bogdan dus la joaca de Andrei pana cand a rostit cuvantul magic "pietre": ne jucam cu pietre? Doua zile dupa aia, mi-a povestit Bogdan cum s-a jucat el cu Andrei cu pietre.

De Mica este fascinat. Cand am plecat la Bucuresti, pe drum, doar Mica a zis, jumatate de ora, in continuu. A incercat sa o ia de mana, sa-i dea jucarii, sa-i dea mancare, i-a dat si cu balonul in cap, doar sa-l bage in seama. Mica nu a reactionat decat la un sticks. Urmatoarea zi, au progresat, au stat destul de mult singuri pe canapea :) si o data i-am surprins chiar ca interactionau.

Intr-o seara am fost in Afi si pt ca mie mi se facuse rau, am vrut sa mancam in alta parte decat la KFC (unde mancam de obicei, pt ca ne era macar pe rand, pofta). Si am intrat la Steak House. Vom mai merge. Mancare a fost buna, suficienta, rezonabila ca pret, sanatoasa iar Bogdan a putut sa se plimbe in voie pe canapeaua lunga cat tot peretele. Asta si pentru ca pe partea respectiva nu erau mesele ocupate (de aia am si ales locul). Ne-am dat seama ca Bogdan stie multe cuvinte pe care nu le-a spus niciodata (iar mie mi s-a confirmat ceea ce banuiam- copilul prefera sa-i dea altcineva in afara de mine sa manance). Deci: eu si Cristi ne luasem cam acelasi lucru de mancare (cel putin ca aspect): eu pui cu piure si salata de varza, el vita cu salata de varza si cartof copt. Copilul nu a vrut sa guste macar de la mine. Cand ma vedea ca tai din carne, zicea obsedant: mami, nu! mami, nu! Cristi ii dadea din friptura lui iar el a cerut "varza" fara sa fi auzit acel cuvant (cerusem meniul numarul x, nu pomenise nimeni ce contine acel meniu). Mama mi-a zis ca nu i-a dat varza cat timp a fost la ea. Deci copilul si-a amintit de varza de cand mancase cu mai mult de o luna in urma, cu tac-so, varza acra.
La fel, cand am fost la Ina, asteptam la interfon si el a zis Ina, tobe...Isi amintise ca la Ina canta la tobe si nu asta m-a impresionat, dar ca a zis cuvantul fara sa il mai fi auzit de cel putin doua luni, cred...

Cam asta.

Despre cum sa cresti un copil...sau doi

Nu am visat sa am copii. Cum nu m-a interesat sa ma casatoresc. Nu m-am visat (la figurat) niciodata in rochie de mireasa, sa ma gandesc cum va fi propria nunta. Nu m-a interesat niciodata sa prind buchetul de mireasa. Am inteles ca multe fete fac asta. Cat despre copii, din cauza unor frustrari din copilarie, imi promisesem ca nu voi avea unul pana nu voi fi bogata. Nu sunt. Dar sunt insarcinata cu cel de-al doilea copil. In momentul asta, nu inteleg rostul unei vieti fara copii. Nu in orice conditii. Nu inteleg inca de ce poti sa faci copii fara sa ai o situatie materiala decenta. Sau sa ai macar solutii fezabile ca sa reusesti sa ajungi in viitorul foarte apropiat sa o ai. Situatia materiala, ca multe altele pe lumea asta nu este decat o iluzie, nu poti sa stii ce iti rezerva viitorul. Dar poti macar sa fii realist.
Am ramas insarcinata cu Bogdan dupa ce mi-am facut toate analizele, incepusem sa mananc mult mai sanatos, etc. Stiam tot ce se poate stii despre alimentatie si analize in sarcina. Dar nu am depasit stadiul asta pana dupa ce am nascut. Din cauza faptului ca o fiinta draga si mai multe cunostinte si-au pierdut copii in timp ce eu eram insarcinata, mintea mea refuza sa isi faca planuri pentru dupa ce nasc. Nu stiam nimic despre cum e sa cresti copilul. In secolul asta, cand esti bombardat de atata informatie, eu nu citisem nimic despre contractii si travaliu (asta poate si pt ca eram programata pt cezariana...), despre alaptat, culcatul copilului, diversificare si tot ce vine dupa nastere. Insa nu m-am indoit nici un moment ca ma voi descurca. E ca si cu interviurile. Cand ma hotaram sa merg la un interviu pt un job nou, consideram din start ca ma voi descurca cu taskurile jobului respectiv. Problema mea a fost mereu interviul in sine...Pot face astfel o comparatie intre nastere si interviu. Daca reuseam sa nasc ok si copilul era ok dupa nastere, cresterea lui nu mi se parea o problema.
Ca urmare, am alaptat pana la 6 luni jumatate, copilul a dormit toata noaptea dupa prima luna de viata, se joaca si singur, nu trebuie sa stea cineva dupa fundul lui non stop, nu e agitat, nu trebuie sa alerg dupa el cu mancarea: daca ii e foame vine el la mine sa manance, nu urla in timp ce mananca, daca nu vrea, pot sa ma pun si in cap ca el tot nu mananca. Deci nu as avea motive sa fiu stresata. Si totusi...
Se stie ca perioada dintre 2 si 3 ani este o perioada grea in educatia unui copil. Atunci incepe sa-si dea seama de propria personalitate si incearca sa forteze limitele. Tocmai in acesta perioada, nu mai sunt atat de disponibila pt Bogdan. Am fost la serviciu si mi-a fost foarte bine, as fi ramas pana aproape de nastere...dar...
E greu sa ajungi acasa si sa vezi ca nu a dormit la pranz si a mancat doar prostii, nu te mai poti intelege cu el, pentru ca un copil care e obisnuit sa doarma cate 3 ore la pranz se resimte daca nu doarme, si nu mai puteam sa rezonam. Nici macar nu mai puteam sa ii completez masa, pt ca era prea obosit.
Varianta sa nu stea cu mine deloc e si mai horor. Unui copil nu i se permite de 5 ori sa faca ceva (nici macar o data) si a doua oara sa i se zica "nu-i voie". Unde mai e coerenta? Cum sa stie un copil sa deosebeasca aceeasi situatie cu consecinte diferite? De unde sa stie care este "varianta corecta"? Unui copil nu i se lasa la indemana lucruri periculoase si cand le manevreza sa fie certat/batut. Daca un adult nu intelege ca lucrurile respective sunt periculoase, cum ar putea un copil? Apoi, un copil nu se lasa pe langa situatii periculoase doar pt faptul ca stii tu ca nu se duce acolo. Cine ti-a zis? Nu s-a dus de 1000 de ori, dar se poate duce a 1001-a oara. Si e de ajuns.
Unui copil trebuie sa ii asiguri un mediu cat mai sigur, nu plin de restrictii, nu trebuie sa auda de 100 de ori pe zi ca nu are voie.
Pe langa toate astea, burta mea nu imi permite sa il mai alint, sa ma mai joc cu el fara restrictii, nu pot sa stau mult in picioare, nu-l pot ridica, nu-l pot lua in brate. E frustrant.
E si mai frustrant cand cineva care nu se implica intr-o anumita chestie, iti da sfaturi despre cum ar trebui facuta chestia respectiva. Daca e asa simplu, implica-te! Arata-mi cum. Eu am crescut copilul dupa bunul simt. Daca am vazut ca o saptamana nu a mancat nimic cu lingurita, i-am dat piureu cu biberonul. Daca am vazut ca nu adoarme decat daca stau langa el, am stat langa el. Orice copil are toane de-a lungul timpului, dar mi se pare mai important sa ii asiguri intr-un fel sau altul somunul, masa si nevoia de joaca, decat sa te pui contra si sa incerci sa faci totul ca in carti, lasand astfel copilul nemancat si nedormit si pe deasupra agitat. Cartile iti dau indicatii, dar copilul nu e un robot. Nu-l poti programa. Daca tie nu-ti place sa dormi singur, de ce i-ar place lui? Daca tu nu ai chef sa nu mai faci o anumita chestie, de ce ar avea el? Cu cat urli mai mult la copil si cu cat il agiti mai rau, cu atat iti va fi si tie mai greu. Sa ma contrazica cineva cu argumente plauzibile. Nu doar cu asa trebuie facut.
Pana acum oricum a fost floare la ureche cresterea lui Bogdan. Greul cu adevarat urmeaza de abia acum. Deja apar intrebarile. Cum vor dormi amandoi deodata, cum vor adormi, cum ne vom imparti, cum va reactiona Bogdan cand il va vedea pe bebe in bratele noastre...Sunt intrebari la care nu stiu inca sa raspund...Dar e clar ca voi avea nevoie de mult ajutor si implicare, nu doar de sfaturi intelepte pe care nu le pot pune in aplicare...