Despre gradinita- ganduri de dinainte

Astazi a fost Baiat la gradinita sa duca fisa. Nu a lasat-o pana la urma, ca nu era asistenta. O ducem in prima zi. In principiu, totul pare frumos. A vazut sala de clasa, e ok, poate sa fie ori la dna Vica ori la dna Ana. Vom vedea, nu stiu care e mai buna, asa ca nu am nici o parere. Doar ca pe dna Vica o stia Viorica...Mergem in prima zi cu pijama, papuci si o sticla de apa la jumatate cu numele lui. Si cu fisa intr-un plic.

Programul e de al 7.30 la 17.30. Minunat, numai ca nu stiu cum o sa se trezeasca Bogdan la ora aia. Pot sa-l duc pana la 9 fara un sfert, dar ideal ar fi fost sa se duca cu Baiat.

Apoi mi-e o frica de nu mai pot ca ar putea sa nu se adapteze. Sau sa planga prea tare cand plecam. Sunt convinsa ca parerea pe care o sa si-o faca acum despre societate si felul in care va fi integrat in ea il va influenta mult. Trebuie sa avem mare grija.

Bogdan a fost de mic sociabil, i-au palcut copii dar e greu sa te desprinzi de linistea si siguranta casei, a apropierii de cei cunoscuti. Iar el e atat de mic... E greu pt ca daca nu am avea alta posibilitate am zice asta e, ideea e ca eu voi sta in timpul asta acasa...Oricum, pe de alta parte e bine, ca avem aceasta scapare...Daca nu e ok la gradi, ramane acasa si gata...Nu e un capat de tara. Iar la anul o sa fie mai mare, o sa fie altceva. Stiu ca pare altceva ceea ce am scris, dar eu chiar imi doresc din suflet sa mearga la gradinita. Dar cu conditia sa nu fie un stres permanent pentru el.